În trecerea grabită prin lume către veci,
fă-ţi timp macar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
fă-ţi timp cu milă blândă să le alini trecând.
Fă-ţi timp pentru adevăruri şi adânciri în vis,
fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis…,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.
Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,
fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur, să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,
fă-ţi timp de-o vorbă bună şi de-o coajă pentru câini.
Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
fă-ti timp să fii şi-al casei; în slujba lui Hristos.
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
fă-ţi timp, că eşti de taine şi lumi înconjurat.
Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări.
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic de toate câte-un pic,
fă-ţi timp căci viaţa trece şi când nu faci nimic!
Fă-ţi timp, lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
fă-ţi timp, că toate-acestea au pentru tine-un grai.
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
fă-ţi timp să dai vieţii şi morţii tale preţ.
Fă-ţi timp ACUM, că-n urmă zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii n-o mai strâgi.
