Povestea ce o voi spune in aceasta noapte, suna cam asa: ” Relatie construita la o nunta“. Stiti voi, este o vorba care zice ca nu se stie de unde poate aparea o persoana care sa te placa asa cum esti. Asa sa intamplat si la mine, dar cred ca acum, cand am realizat e mult prea tarziu.
Totul se petrece in decursul verii anului 2007, cand am fost invitati la nunta baiatului nasilor mei de botez. Multe surle si trambite facute pentru aceasta. Desi nu eram 100 % entuziasmati sa mergem, au reusit sa ne convinga pana la urma, sau poate, dar putin probabil, am reusit eu sa-mi conving mama sa mergem la aceasta nunta.
Toate bune si frumoase, ajungem la nunta. Suntem asteptati la intrare de nasii mei, care spre surprinderea mea, ne-au pregatit o mica “surpriza”, cel putin pentru noi, nu si pentru ei. Eu cu mama mea, eram obisnuiti ca la toate nuntile sa stam impreuna la aceiasi masa, indiferent daca mai eram cu cineva sau nu. Dar la aceasta, s-au schimbat putin planurile. Cum am intrat in sala restaurantului, nasa mea imi spune: Stii alex, tu vei sta la tineret, si mama sta la masa cu niste colegi de liceu ( ca sa nu va plictisesc cu numele lor); Ce-ti poate trece prin minte cand auzi prima data cuvantul “tineret”? Da, te gandesti la pusti, de pana in 10 ani, de care ar trebuii sa ai grija, si kre iti vor face toata nunta un calvar. Dar… nu a fost asa.
Masa rezervata tineretului era formata doar din tineri de varsta mea, pe atunci 17 ani. Sora mirelui, Roxana, alt fin de-al nasilor, care culmea, tot alex il chema, si multe alte persoana. Insa, una dintre ele, ve-ti descoperii mai tarziu, ca era EA, persoana surpriza, Adriana.
Cum am cunoscut-o? Buna intrebare. Pai, m-am dus la Roxana si o intreb: liber scaunul de langa tine? si primesc un raspuns ceva de genu: Nu alex, scuze, dar trebuie sa vina doua fete, o verisoara de-a mea si adriana, o fata de la craiova, ruda cu mireasa (surpriza). Dupa acest raspuns, m-am asezat in celalalt capat al mesei, am facut cunostinta cu toata lumea de la masa, si m-am indreptat sa salut colegii mamei mele, care erau si foarte buni prieteni de familie.
Reintoarcerea la masa a fost foarte interesanta. De la masa mamei, vad ca din incinta restaurantului, coboara pe scari, o domnisoara superba, imbracata intr-o rochie parca rupta din vis, neagra, eleganta, care ii cadea superb. O studiez putin, si ma uit atent la ce masa se aseaza. Descopar ca pe unul din locurile de la tineret. Stau si ma gandesc: “Ea e sigur Adriana, tipa de la Craiova. E frumoasa foc!”. Vin la masa, si ma indrept inspre ea sa facem cunostinta. Cand ne-am uitat unul la celalalt, nu stiu, parca a fost putina sclipire, putina chimie, acolo…
Am mai socializat putin, si dupa ceva vreme, moment de suspans. Celalalt fin, alex, se hotaraste el primul sa o invite la dans, asta dupa ce noi doi, ne dadeam niste priviri. Ea accepta, se duc pe ringul de dans, dar, se vedea ca nu prea vrea sa danseze cu el. Se termina primul dans, si alex ma vede putin suparat, si ma intreaba: ” Iti place de tipa aia in negru cu care am dansat, adriana?” eu ii raspund afirmativ, acesta dand dovada de un respect iesit din comun imi raspunde simplu: ” E o fata frumoasa, am dansat cu ea pentru ca era singura fata de la masa cu care nu am dansat, bafta, du-te la ea si invit-o la dans, nu sta degeaba, eu nu ma mai bag in seama la ea.” Recunoscand dupaia k lui ii placea de alta fata de la masa, dar a vrut doar sa fie gentleman.
Fac primul dans cu mama mea, k asa e regula la noi in familie, si dupaia astept un vals frumos, imi iau inimia in dinti, si o invit la dans. Existand posibilitatea unui refuz, nu am aratat dorinta si entuziasmul de a dansa cu ea, si am intrebat-o simplu: “Domnisoara Adriana, imi acorda-ti acest dans?”, raspunsul fiind: “Da”. Dupa ce am auzit acel glas suav, spunand da, nu mai stiam ce e cu mine. Si a urmat valsul. Incet, sa nu ne pierdem prin valurile piesei.
De atunci a inceput cu adevarat o noapte superba. Am reusit sa schimb locurile cu o domnisoara, si am ajuns langa ea. Discutam orice, ne descopeream unul pe celalalt. Desigur, toate dansurile frumoase, le-am avut cu ea.
Dupa ceva vreme, se prinde si mama mea, ca se intampla ceva, ca doar nu degeaba dansez cu o singura fata, si asa de apropiati, deabia de cateva ore cunoscuta.
Eu veneam dupa o operatie destul de grava la piciorul stang, un accident stupid pe partia de ski. Multe luni in covalescenta, grea perioada. Desi avand niste dureri insuportabile, nu ma puteam opri din dans, nu ne puteam oprii. Acolo era locul nostru, impreuna pe ringul de dans.
Toata lumea a ramas blocata cand am iesit impreuna afara, sa ne mai odihnim putin si sa schimbam aerul. Era destul de rece afara, asa k i-am oferit sacoul meu.
Ca sa scurtez povestea… Nunta a ajuns aproape de sfarsit, cand un coleg de-al mamei, la dans cu ea, ajunge intr-o pozitie in care putea vorbi cu noi. Putin “schimbat”, imi adreseaza o intrebare ce avea sa o blocheze putin pe adriana: “Alex, mergem saptamana viitoare, intr-o plimbare, pana la Craiova?”, eu raspund afirmativ, ea ramane blocata, dar continua sa danseze cu me si ma atrage mai inspre ea.
Obosim si noi intr-un final, ca doar nu suntem roboti si ne asezam la masa. Deja nu mai aveam chef de dans, ea era obosita, am renuntat, doar ascultam muzica amandoi si vorbeam…tot vorbeam…
Vine momentul de final, cand ea trebuie sa plece… Trist moment… O sarut suav, pe obraz ii urez noapte buna, si o las incet din mana, sa urce scarile, uitandu-ne unul la celalalt cum ne departam. In acel moment, imi zburau o mie de ganduri prin minte: sa ma duc dupa ea; daca se supara; daca nu vrea; daca are pe cineva, totusi; Alex, vazandu-ma cazut pe ganduri, imi spune: Ce mai stai du-te dupa ea, ca poate o pierzi si e pacat! Iau aminte si fug pe scari, dar…nu o mai gasesc… Final nunta, ma intorc acasa, dar tot cu gandul la ea, noroc ca aveam numarul ei de telefon.
A doua zi, dupa ce ma trezesc primul lucru pe care l-am facut, am pus mana pe telefon, si am sunat-o. Bucuroasa ca am sunat, imi spune: stii aseara te-am asteptat la masa de sus, dar nu ai venit, desi, poate ai facut mai bine, ca nu stiu daca ma puteam abtine sa nu te sarut. Am ramas blocat complet. Tot drumul ei inspre casa, pana la Craiova, am vorbit. Imi dadea detalii pe oriunde era, salutari pentru mama mea, eu pentru familia ei. Ne bucuram unul de celalalt, daca nu face to face, macar de vocile noastre.
Dupa ceva vreme, a venit si ziua ei. Am zis merg, nu stau aksa. Facusem planuri, bagaje, rost de bani, timp liber si cand dintr-o data, bomba… cade locul de cazare si din cauza asta nu am mai ajuns. Vorbeam amandoi cu parere de rau, parca ne-a dat cineva cu o piatra in noi, eram raniti. Am revenit la sentimente mai bune si am continuat sa ramanem foarte buni prieteni, vorbeam pe mess in fiecare zi, schimb de poze, muzica, de toate.
Partea povestii care m-a impresionat cel mai mult a fost ieri, cand am observat k avea un status cam trist, si am intrat in vorba cu ea. Am inceput sa depanam amintiri, am recunoscut amandoi ca atunci ne placea unul de celalalt.
Dar… cum in orice poveste frumoasa trebuie sa existe un dar, exista si aici. Se refera la faptul ca ea pleaca la studii in Franta, departe…
Eu voi ajunge vara asta la Craiova, i-am promis unui coleg de facultate, Gabi, ca-l vizitez, dar parca acum, ma duc mai mult ca sa o vad pe ea. Nu stiu ce sa zic, ce e, cum e mai bine.
Atat. Sper ca nu a fost plictisitoare povestea, totusi e o “POVESTE DE VIATA” adevarata.
La revedere si la noi postari, in curand!:D
